Blog

Există două mari categorii de terenuri și anume cel intravilan (când se află pe zona unei localități) și cel extravilan (când terenul se află dincolo de limilete localității).

Asemănări și deosebiri

Adesea terenurile intravilane sunt rezervate construcțiilor și se află în localități, în jurul unei case sau într-o zonă locuibilă. În schimb, terenurile extravilane se află la limitele localităților și sunt destinate culturilor. Prețul unui teren extravilan este de circa 10 ori mai mic decât al celui intravilan.

Terenul care este optim pentru a se cultiva pe el se împarte în două mari categorii: teren extravilan și teren intravilan cu scop agricol. În lipsa unei proceduri legale prealabile, construcțiile sunt interzise. Mai exact, dacă un teren intravilan este liber de orice construcție, nu înseamnă că pe el se poate ridica o construcție.

Certificatul de urbanism

Situarea unui teren în intravilan sau extravilan este menționată în extrasul de carte funciară, dar și în certificatul de urbanism care însoțit de autorizația de construire, permite construcția unui imobil. În absența certificatului de urbanism, nu se poate obține autorizația de construire, iar fără aceasta este practic imposibilă construirea unui imobil.

Înscrierea unui teren în această carte funciară a unei unități administrative-teritoriale se face doar după cadastrarea și intabularea acesteia.

Un prim pas este acela de a obține cadastrul și intabularea terenului. Mai apoi o să trebuaiscă să depuneți o cerere la primăria pe raza căreia se află terenul extravilan în care este solicitat acest transfer. Dacă terenul este unul de mari dimensiuni este necesar un plan urbanistic zonal (PUZ), aprobat de către consiliul local, în care o să se specifice viitoarea destinație a construcțiilor. Pentru un teren de dimensiuni mai mici este necesară o autorizație de construire și plata unei taxe către primărie.

Este mult mai ușor de obținut transferul din extra în intravilan pentru terenurile aflate în limita localităților, dar și pentru cele fără calitate agricolă, precum și pentru cele extravilane care sunt mărginati de o cale de acces.

Orice proiect de casă poate să fie pe placul clientului sau nu, important este însă analiza acestuia și părerea unor oameni autorizați în domeniu.

O construcție se poate demera doar în momentul în care proiectul este verificat. Echipa noastră de specialiști vă pune la dispoziție servicii optime de proiectare, optimizare sau de reproiectare pentru ca fiecare client în parte să fie mulțumit și să beneficieze de servicii de o calitate superioară.

Ce reprezintă defapt optimizarea unui proiect?

Adesea optimizarea unui proiect de locuință vine la pachet cu o serie de avantaje pentru majoritatea clienților. Din păcate, nu multe persoane sunt conștiente de acest aspect. În acest articol însă veți afla cum vă poate ajuta acest proces și de ce este indicat să apelați la acest serviciu înainte de a începe construcția unui imobil.

Există nenumărate motive pentru care să optați în a vă optimiza locuița, însă noi vă vom detalia doar câteva dintre ele, pe care le considerăm cele mai importante.

1. Posibila reducere a costurilor: la o simplă analiza a acestui proces, pot scădea costurile pentru materiale cu circa 30%. Adesea cantitatea de produse de care aveți nevoie este mai mică în comparație cu cantitatea care vi se cere. Echipa noastră are experiență în domeniu, astfel vă poate ajuta să cumpărați exact cantitatea de care aveți nevoie, astfel veți economisi o parte din bani.
2. Dubla verificare: pentru oirce proiect, indiferent de complexitatea acestuia, ar fi indicat să cereți și o a doua opinie. Echipa noastră poate să verifice orice proiect pentru a aduce unele modificări în favoarea clientului.
3. Siguranța este pe primul loc: analiza proiectului și din punct de vedere a rezistenței acestuia în cazul condiților meteo nefavorabile și a menținerii acestuia în timp, este primordială.
4. Corectitudine legislativă: normele legislative sunt avute în vedere, astfel încât să îndeplinească toate cerințele și reguliile impuse.

Generalități- Dispoziție de șantier

Ce reprezintă o dispoziție de șantier? Face referire la o documentație emisă pe parcursul execuției lucrărilor de construcție, ca urmare la necesitățile unor completări de soluții tehnice. Dispoziția de șantier se face de către un diriginte de șantier autorizat și completează documentația tehnică inițială care o să fie inclusă în Cartea Tehnică a construcției.

Condițiile întocmirii și aplicabilitatea dispoziției de șantier

Modificările locale ale soluțiilor tehnice ce au fost aduse documentației tehnice cu ajutorul dispoziției de șantier, care se pot aplica doar cu condiția respectării următoarelor cerințe:

1. Se asigură respectarea avizelor/ acordurilor punctului de vedere al autoritaților competente pentru protecția mediului
2. Nu se modifică condițiile de amplasamnet (POT, CUT, regim de înălțime, aspectul construcției)
3. Se asigură respectarea prevederilor Codului Civil
4. Se asigură respectarea prevederilor reglementărilor tehnice în domeniul securității la incendiu
5. Se asigură economia de energie

Obligațiile persoanelor publice pentru dispoziția de șantier

În situațiile prevăzute mai sus, responsabilitate privind corectitudinea tehnică a soluției modificatoare, aparține proiectantului, iar titularul are obligația să depună în copie la emitentul autorizației de construire documentația specifică. Dispoziția de șantier este întocmită și emisă numai de proiectant și verificată de către verificatori autorizați, în caz contrar ea nu se poate executa.

De asemena dispoziția de șantier trebuie să fie adusă la cunoștința investiturlui/managerului de proiect, pentru a fi acceptată de acesta, deoarece poate implica anumite modificări de costuri care vor trebui aprobate.

Tipuri de mdoificări pentru care se poate emite o dispoziție de șantier

Sunt nenumărate tipuri de mdoficari care necesită o dispoziție de șantier, iar printre acestea se numără:

-modificări la zugrăveli și vopsitorii interioare

-modificări la zugraveli și vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de fațadă și culorile clădirii

-modificări ale tâmplăriei interioare și exterioare, dacă se păstrează forma, dimensiunile golurilor

-modificări la pardoseli

-modificări la instalații interioare, la racordurile exterioare și branșamente, montarea sitemelor locale de încălzire și de preparare a apei calde menajere, dar și montarea aparatelor individuale de climatizare

Legislația care se aplică

Legea 50/1991 actualizată, cu privire la execuția lucrărilor de construcție.

Modificările care sunt aduse proiectului tehnic pe parcursul execuției, pe lângă implicațile tehnice, pot avea și consecințe legale. Dirigintele de șantier are un rol decisiv în respectarea prevederilor legale în cazul schimbării soluțiilor tehnice

În multe dintre orașele și municipiile din România există numeroase areale denumite ‘’zone construite protejate’’. Mai exact, condițiile de construibilitate din respectivele zone diferă de restul orașului.

Atractivitatea unor astfel de zone este determinată de amplasarea lor în zone centrale și ultra centrale, conținând un fond construit aflat în diverse stadii de degradare, conservare sau reabilitare în care prețul de vânzare al proprietăților este bun, astfel investitorii devin interesați.

Conform ordinului MLPTL nr 562/2003 pentru aprobarea reglementării tehnice, aceste zone se definesc ca făcând parte din teritoriul administrativ al orașelor și comunelor în care construcțiile, cadrul natural și activitățile umane prezintă calități istorice a căror protejare reprezintă interes public.

Trebuie să știi că definirea unei zone construite protejate se realizează cu PUZ care se fundamentează prin anumite studii, iar in acest caz cele mai importante sunt studiile istorice, ântocmite de către arhitecți membrii CAR cu drept de semnătură. Partea de urbanism se realizeză de arhitecți sau urbaniști având drept de semnătură pentru PUZ.

Cu ajutorul efectuării studiilor istorice de către autoritatea publică locală se analizeză clădirile dintr-o zonă din punct de vedere arhitetcural, protejându-se elementele care le definesc. Prin studiile istorice de urbanism se analizează dacă o conformare stradală, a modului de amplasare în parcelă este specifică unei perioade istorice și dacă este necesară conservarea.

Trebuie să știți că prin aceste studii nu se identifică doar clădiriile care urmează să fie clasate ca și monumente istorice ci este realizată o radiografie a zonei .

Procesul de auorizare a unei lucrări de construcție într-o zonă construită protejată, indiferent că este vorba despre intervenții ce urmează să fie aduse respectivei construcții sau edificarea alteia noi pe o parcelă liberă este același ca și în aczul oricărei autorizări. Conform legii 350/2001 cu privire la amenajarea teritoriului, procesul de autorizare începe cu emiterea certificatului de urbanism, continuă cu întocmirea documentațiilor pentru obținerea avizelor, elaborarea proiectului tehnic și a documentației pentru obținerea autorizației de construire, realizarea lcrărilor și recepția acestora conform prevederilor legale.

În general, regulamentele locale de urbanism pentru zone construite protejate interzic activitățile poluante. Cu siguranță în astfel de zone se vor putea realiza lucrări ale unor locuințe individuale, spații de birouri, spații comerciale, dacă acestea îndeplinesc condițiile din regulament și cele generale, specific fiecărei zone.

Mai trebuie să știți că în cadrul unei zone construite protejate în care se realizează o desfințare a unei clădiri este necesară ântocmirea unui PUD prin care să se stabilească modul de amplasare în parcelă și conformația architectural-urbanistică a construcției.

În concluzie, într-o zonă construită protejată se pot realiza numeroase tipuri de investiții și construcții cu respectarea condițiilor legale.

Fie că vorbim despre terenuri sau imobile și acestea au nevoie de ‘’acte de identitate’’. Cartea Funciară este asemenea unui buletin, iar cadastrul un fel de certificat de naștere. Aceste documente sunt necesare și reprezintă o garanție a proprietății.

Trebuie să știi că documentul care oferă informații referitore la situația juridică a unui imobil sau teren, fie că este intra sau extravilan, este extrasul de Carte Funciară. Împreună cu documentele cadastrale, reușesc să formeze un sistem unitar de evidență a tuturor terenurilor și imobilelor, cu scopul de a putea identifica proprietarii sau deținătorii legali și pentru a avea o imagine generală cu privire la locul și valoarea de impozitare a terenurilor aflate în proprietate publică sau privată.

În Cartea Funciară sunt trecute numele proprietarului și detaliile legate de imobilele și terenurile pe care acesta le deține, dar și informații care stabilesc locul și alte detalii (vecinătăți, suprafață).

Extrasul de Carte Funciară se împarte în trei mari categorii pe care le vom detalia în rândurile ce urmează:

1. Extrasul de Carte Funciară pentru informare- nu poate să fie folosit pentru a încheia o tranzacție de vânzare-cumpărare. De asemenea nu are valoare juridică și poate să fie solicitat de către oricine la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară de pe raza fiecărei Unități Administrativ-Teritoriale, de regulă arondate pe lângă judecătorii.

Acest tip de document reflectă situația juridică a imobilulu sau terenului, fără să includă istoricul acestuia, însă include descrierea construcției (suprafața, cotele părților comune, dacă este cazul cotele de teren ce revin acelui imobil, număr de încăperi, dar și numărul cadastral). Documentul mai conține numele proprietarului, actul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate.

2. Extrasul de Carte Funciară în extenso- prezintă toate informațiile specificate mai sus, la care se adaugă istoricul imobilului sau terenului.Se poate vedea întreaga situație a imobilului, începând de la construcția lui și până în prezent, inclusiv foștii proprietari.

Actul nu are valoare juridică, ci doar una de documentare, nu se pot efectua tranzacții imobiliare în baza acestuia, dar se poate utiliza în dosarul de credit, însoțit și de alte acte doveditoare, în stabilirea succesiunii, dar și în alte situații prevăzute de către lege.

3. Extrasul pentru autentificare- este singurul care poate să stea la baza unei tranzacții imobiliare și poate să fie cerut doar de către notarul public, în numele titularului, cu o cerere ce are semnătura și sigiliul unic al acestuia.

În momentul în care un imobil este supus unei proceduri de vânzare-cumpărare, iar notarul cere documentele, Cartea Funciară a imobilului sau terenului este blocată, în sensul că nu poate avea acces la informații o altă persoană. Procedura are ca și scop protejarea tranzacției și garanția că este un singur cumpărător. Trebuie să știi că acest extras are valabilitate doar 10 zile și este unicul document care face dovada faptului că un imobil sau teren își schimbă proprietarul.

Înscrierea în Cartea Funciară

Reprezintă o procedură necesară atunci când se construiește un imobil nou sau când un teren se trece din intra- în extravilan sau invers. Procedura impune o cerere de tip, documentația cadastrală să fie întocmită doar de către o persoană autorizată, o cerere de înscriere și recepție și o declarație pe propria răspundere a celui care face cererea cu privire la situația actuală.

Mai sunt necesare autorizația de construire, planul construcției, toate autentificate de către notarul public sau o hotărâre judecătorească definitivă care stabilește situația juridică a unei proprietăți sau teren, dar și dovada plății la zi a impozitelor.

Verificatorul de proiecte trebuie să fie un specialist cu experiență în domeniul său de activitate. Acesta este specializat in vaste domenii precum arhitectură, structură de rezistență, instalații.

Ce face mai exact verificatorul de proiecte?

Verificatorul de proiecte atestat, are obligația să urmarească următoarele aspecte esențiale:

– date privitoare la condițiile specifice de amplasament

-modul de respectare a reglementărilor tehnice în vigoare, în funcție de categoria de importanță a acelei construcții.

Trebuie să știți că într-un proiect de arhitectura nu se supun verificării următoarele aspecte: principiile de compoziție, concepția de arhitectură și nu în ultimul rând soluțiile estetice și volumetrice stabilite de către architect în colaborare cu proiectantul structurii de rezistență.

Verificatorul de proiect o să întocmească și o să țină la zi un registru de evidență al proiectelor. Tot el o să semneze și ștampileze documentele desenate și scrise numai dacă respectiva documentație este corespunzătoare din punct de vedere legal.

Daca vă întrebați ce presupune o verificare tehnică, noi avem răspunsul, care cu siguranță o să vă lămurească.

Verificarea tehnică a unui proiect se face prin cerințele stabilite prin lege, de către speciliști verificatori de proiecte atestați. Verificarea la punctul ‘’Rezistență și stabilitate’’ este esențială pentru toate construcțiile, cu următoarele excepții: clădiri pentru locuințe cu parter și parter plus un etaj și anexele gospodărești situate în mediul rural.

În continuare vă vom dezvălui ce anume se verifică într-un asemenea porces. Sunt supuse verificării următoarele:

-documentația tehnică de proiectare necesară pentru obținearea autorizației de construire

-documentațiile tehnice și detaliile de execuție în format planșee, caiete de sarcini; acestea fiind necesare pentru constatarea respectării cerințelor impuse prin lege.

Pentru început inginerii trebuie să consolideze structura de rezistență a clădirii. Aceasta este o etapă obligatorie, structura trebuind să fie corect realizată, iar fundația puternic stabilă și adâncă.

Inginerii vor realiza un plan cu ajutorul căruia să contracareze forțele unui cutremur. În această etapă trebuie să ținem cont de următoarea strategie: atunci când cutremurul eliberează energie și împinge clădirea într-o anumită direcție, clădirea trebuie să împingă în sens invers.

La diferite scări de intensitate seisimică cutremurul este perceput diferit. Spre exemplu la un cutremur cu magnitudine de grad V apar degradări ale terenurilor și răsturnari de obiecte. La un cutremur cu un grad seisimic mai ridicat (VI), deja tencuiala clădirii cade și se produc avarii la imobil. Dacă intensitatea seisimică este mai mare de atât se produc avarii considerabile și oamenii sunt obligați să își părăsească locuința.

Reguli esențiale despre proiecatrea unei clădiri rezistenă la cutremur

Dacă doriți ca locuința dumneavoastră să fie rezistentă la cutremure cu magnitudine scăzută dar și ridicată, specialiștii Cad-ON vă recomandă ca fundația să fie stabilă și să fie ridicată deasupra pământului. Astfel atunci când baza acesteia se mișcă în timpul cutremurului, izolatorii vibrează și clădirea rămâne constantă.

O fundație construită corect architectural, mai exact dacă rezistă la forțele seismice, oferă protecție celor care locuiesc în respectiva clădire.

Consolidarea structurii de rezistență a cladirilor

Inginerii contracarează aceste forțe laterale în sistemele structurale ale unei clădiri și introduce elemente de consolidare suplimentare, începând cu fundația și ajungând la acoperiș. Structura de rezistență a cladirii trebuie întocmită correct, pentru a rezista la evenimente seismice.

Proiectul structurii de rezistență al unei cladiri trebuie să fie alcătuit din următoarele elemente:

• Documentația Tehnică de Autorizație de Construcție (DTAC)
• Proiectul Tehnic cu Detalii de Execuție (PT-DDE)
• Servicii de consultanță, vizite la șantier, aplicare unor metode noi
• Servicii de modulare 3D pentru structura de rezistență
• Planul de săpătură, de cofraj planșeu, de armare plăci
• Planul de cofrare al fundației

Alte astepcte pentru a micșora mișcarea clădirii în timpul cutremurului

Specialiștii Cad-ON îți recomandă folosirea unor amortizoare specifice, care reduc dimenisunea undelor șoc și care ajută clădirile să încetinească mișcarea în timpul seismului. Amplasarea respectivelor amortizoare se face la fiecare nivel al clădirii, astfel încât imobilul să transfere energia vibrațiilor în pistoanele acestora, ea transformându-se în căldură, forța vibrațiilor find astfel redusă.

Vă aducem la cunoștiință o metodă numită de către specialiști ‘’mantie de invizibilitate seismică’’ care trebuie să aibă 100 de inele concentrice, recomandate să fie din beton, îngropate la minim 3m sub fundația construcției.

Materiale de construcție de înaltă generație care pot fi utilizate la clădiri, pentru a rezista la cutremur

Odată cu trecerea timpului industria construcțiilor a evoluat, suferind o serie de inovații în ceea ce privește materialele de construcție. Astfel pentru construcția blocurilor este folosit acum betonul durabil, iar în ceea ce privește podurile și clădirile înalte, specialiștii optează pentru oțel.

Aceste materiale sunt folosite în zilele de azi pentru construcția unor clădiri impresionante. Numeroase firme au dezvoltat o generație de materiale noi, care sunt realizate să fie mai viguroase, mai ușoare, mai stabile și cel mai important să fie eficiente pentru mediu înconjurător.

Materialele de construcție trebuie să fie rezistente la vibrații și să aibă capacitatea de a tolera tensiuni mari și deformări în timpul unui cutremur de o intensitate redusă sau ridicată.

Pe lângă numeroasele calități, lemnul are și anumite slăbicuni printre care; rezistența redusă la foc, la atacul insectelor, la umiditate, dar și la mucegaiuri. Atunci când lemnul este folosit în construirea caselor este nevoie de câteva tratamente speciale care să îi crească rezistența.

Înainte de a analiza tratamentele care se aplică lemnului folosit în construcții, trebuie să vedem dacă există anumite reglementări și care sunt acestea. Cred că nimeni nu mai consideră faptul că se poate construi oricum și că oricine își propune să ridice o locuință poate să folosească orice și oricum. Există reglementări, care sunt cunoscute de către constructori, dar și de cei care comercializează sau produc materiale de construcții.

La nivelul Comunității Europene, există standardul E5, acesta reprezintă un document în care sunt reglementate proprietățile lemnului, comportamentul în situații extreme, îmbinările cu metalul și alte astfel de informații. Pe lângă standardul European, există standard și reglementări naționale, întrucât fiecare țară are specificul ei.

1. Reglementări privind rezistența la umezeală

În țara noastră, din punct de vedere al rezistenței la umiditate, lemnul se împarte în 5 clase de risc, după cum urmează:

• Clasa 1- lemnul care nu ajunge în contact cu intemperiile sau umiditatea mediului
• Clasa 2- lemnul care poate ajunge ocazional în contact cu mediul care îi crează o umiditate nepersistentă
• Clasa 3- lemnul la exterior, supus la interperii și umeziri frecvente, dar fără contact cu solul
• Clasa 4- lemnul la exterior, în contact cu solul sau apa dulce, expus permanent la umezeală
• Clasa 5- lemnul expus permanent la apa sărată

Dacă pentru lemnul din primele trei clase de risc, rezistența se rezolvă cu tratamente mai ușoare, care se aplică pe loc, pentru ultimele două clase este nevoie de lemn cu proprietăți superioare.

2. Reglementări privind rezistența la biodegradare

Și rezistența la mucegaiuri și ciuperci este reglementată prin lege, existand 4 grade de risc de biodegradare, după cum urmează:

• Gradul 1- lemnul folosit la interior, unde umezeala nu duce la apariția și dezvoltarea ciupercilor
• Gradul 2- lemnul folosit la interioare în zonele cu risc minim de apariție a ciupercilor (căpriori, șipci, pereți interiori)
• Gradul 3- lemnul utilizat la exterior unde există riscul apariției insectelor xilofage, iar umiditatea poate distinge până la 30% (balcoane, scări exterioare, balustrade)
• Gradul 4- lemnul aflat permanent în contact cu solul (stâlpi, șindrilă)

 3. Reglementări privind rezistența la foc

Trebuie să știți că procedeele de ignifugare la care este supus lemnul nu îl fac imun la foc, ci mai rezistent. Practic aceste tratamente încetinesc propagarea focului și fac mai ușoara stingerea jarului.

Reglementările de la noi privind apărarea împotriva incendiilor sunt: Legea nr 307/2006, Legea nr 212/1997, OG nr. 14/2000. Nerespectarea lor poate conduce la consecințe foarte grave. Există și anumite normative în ceea ce privește folosirea materialelor ignifugare:

• SR 652-98= Veriifcarea eficacității ignifugării
• SR 7248-99= metoda de determinare a propagării flăcării pe suprafața materialelor
• SR ISO 4828 părtile 1-6= condiții generale pentru vopsitorii
• Normativa tehnica C58-96= privind ignificarea materialelor conbustibile
• Normativa pentru verificarea calității și receptia lucrărilor de construcții și instalații aferente

     4. Protecția la umiditate

Toate finisajele folosite pentru a acoperi lemnul îl protejează la umiditate. Canalele prin care intră apa, rămân și după ce lemnul este tratat. Absorția este mai puternică la capetele de fibră, mai exact prin tăieturile perpendicular pe axul trunchiului. De aceea dacă se dorește o protecție ridicată, acelea sunt locurile unde trebuie insistat.

Când vorbim de case din lemn, principala problemă este putrezirea la contactul cu solul sau cu zonele cu umiditate permanentă. Rezistența la putrezire diferă în funcție de specie. În general, lemnul de foioase este mai rezsitent, însă vă informăm că există și specii de răținoase care sunt recomandate pentru construcții (pin, molid).

5. Tratarea împotriva ciupercilor, mucegaiului și insectelor

Lemnul reprezintă un material iubit de către insecte, mucegai și ciuperci, mai ales dacă umiditatea depășește 18-20%. Acestea se hrănesc cu lemn și ajung în timp să-l macine, mai ales dacă lemnul se află în zone mai puțin vizibile- beci, pod. Astfel structura de rezistență poate să fie afectată drastic.

Cele mai folosite substanțe pentru tratarea insectofungicidă sunt sulfatul de cupru (piatra vânată) și boraxul.

În concluzie, lemnul folosit în construcții trebuie să fie tratat pentru a avea rezistență sportită. Nu încercați să faceți economii prin eliminarea tratamentelor privind rezistența la foc, umezeală sau insecte. Este mai indicat să luați măsuri suplimentare decât să nu fie suficiente.

Economia românească între anii 2018-2019 pare să îşi fi recâştigat suflu, aflându-ne în multe domenii într-o oarecare fază de expansiune.

Preţurile cerute pentru proprietăţile imobiliare au crescut, iar marja de negociere a scăzut cu aproape 5%, dar diferă de la un tip de proiectare la altul. De asemenea volumul lucrărilor a scăzut, însă avem creşteri semnificative  la lucrările pentru clădirile rezidenţiale. Ceea ce ne-a atras însă din nou atenţia în mod special a fost scăderea abruptă a suprafeţei utile per locuinţă, aceasta apropindu-se de minimul ultimilor zece ani.

Dacă reţinem aspectul legat de unele proiecte imobiliare începute înainte de 2008, acum mai bine de zece ani, care au fost abandonate sau adaptate cu dificultate în anii care au urmat, datorită suprafeţelor oarecum prea generoase, acum putem spune că facem deja faţă unor reorientări a pieţei către spaţii locative de dimensiuni mai reduse. Optimizarea în general a proiectelor imobiliare şi a spaţiului este de departe unul dintre punctele forte ale echipei Cad-ON.

Echipa noastră ia în calcul încă din faza de proiectare tehnici de îmbunătăţire a investiţiei, bazate pe raţiuni economice obţinute în urma unor analize. În felul aceasta, investitorul are acces imediat la valorile finale ale clădirii sau ale complexului rezidenţial.

Unele proiecte imobiliare de complexitate medie spre maximă, care pleacă din faza de concept, pot ajunge la faza de locuire efectivă în aproximativ doi ani jumătate. În aceşti doi ani jumatate, parcursul economic poate să fie foarte dificil de previzionat în general, nu doar în condiţiile anului actual, iar asteptările pieţei sunt destul de instabile. Abordarea noastră, face ca maximizarea profitului investitorului să fie completată de îndeplinirea aşteptărilor beneficiarului final, indiferent de momentul economic în care se va afla proiectul.

Ceea ce ar fi bine să înţelegem ori de câte ori luăm anumite decizii economice este ’’Cât de departe suntem oare de o nouă recesiune?’’. Unde anume ne situam în noul ciclu şi cât poate el să dureze?

Care o să fie amploarea efectelor, este un alt subiect care trebuie să ne preocupe încă din fază incipientă a unor proiecte imobiliare, iar Cad-ON pune adesea la dispoziţia beneficiarului o metodă prin care toate aspectele sociale, tehnice, de mediu, dar şi cele economice vor fi integrate armonios şi riguros în proiecte de succes, indiferent de momentul în care sunt lansate şi finalizate.

Ținem să vă reamintim că documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții se elaborează de către proiectanți autorizați. În continuare vom explica și analiza câțiva termeni esențiali în obținerea autorizației.

DTAC– înseamnă Documentația Tehnică pentru obținerea autorizației de construire și reprezintă proiectul de arhitectură, rezistență și instalații, în baza căreia instituția locală (primăria) emite autorizația de construire.

PTH– face referire la Proiectul Tehnic și reprezintă totalitatea documentelor , planurilor fuzionate de către arhitecți, ingineri de rezistență, ingineri de instalații, care cuprinde soluțiile economice și tehnice de realizarea a obiectivului de investiții. Pe baza acestui document se execută lucrarile de construcție autorizate.

DE– înseamnă Detalii de Execuție și cuprinde reprezentări grafice (desene) și documenații scrise, elaborate în baza proiectului tehnic. Acest document detaliază soluții tehnice de asamblare, executare, montare și alte asemenea operațiuni, privind părți din construcție și care indică dimensiuni, materiale folosite și tehnologii de execuție. Detaliile de Execuție sunt elaborate în condițiile cerute de către lege și sunt verificate de verificatori tehnici atestați.

DTAD– înseamnă Documentația Tehnică și este necesară pentru obținerea Autorizației de Demolare și în mare reprezintă proiectul de arhitectură, rezistență și expertiză tehnică în vederea demolării parțiale sau integrale a unui imobil.

DTOE– Documentația Tehnică pentru Organizarea Execuției este absolut necesară în cadrul proiectelor ce prevăd organizări de șantier prin amplasarea unor barăci, împrejmuiri temporare și este întocmită de către arhitect. Se prezintă împreună cu documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construcție.