Hidrofugarea, ignifugarea și antiseptizarea lemnului utilizat în domeniul construcțiilor

Pe lângă numeroasele calități, lemnul are și anumite slăbicuni printre care; rezistența redusă la foc, la atacul insectelor, la umiditate, dar și la mucegaiuri. Atunci când lemnul este folosit în construirea caselor este nevoie de câteva tratamente speciale care să îi crească rezistența.

Înainte de a analiza tratamentele care se aplică lemnului folosit în construcții, trebuie să vedem dacă există anumite reglementări și care sunt acestea. Cred că nimeni nu mai consideră faptul că se poate construi oricum și că oricine își propune să ridice o locuință poate să folosească orice și oricum. Există reglementări, care sunt cunoscute de către constructori, dar și de cei care comercializează sau produc materiale de construcții.

La nivelul Comunității Europene, există standardul E5, acesta reprezintă un document în care sunt reglementate proprietățile lemnului, comportamentul în situații extreme, îmbinările cu metalul și alte astfel de informații. Pe lângă standardul European, există standard și reglementări naționale, întrucât fiecare țară are specificul ei.

1. Reglementări privind rezistența la umezeală

În țara noastră, din punct de vedere al rezistenței la umiditate, lemnul se împarte în 5 clase de risc, după cum urmează:

• Clasa 1- lemnul care nu ajunge în contact cu intemperiile sau umiditatea mediului
• Clasa 2- lemnul care poate ajunge ocazional în contact cu mediul care îi crează o umiditate nepersistentă
• Clasa 3- lemnul la exterior, supus la interperii și umeziri frecvente, dar fără contact cu solul
• Clasa 4- lemnul la exterior, în contact cu solul sau apa dulce, expus permanent la umezeală
• Clasa 5- lemnul expus permanent la apa sărată

Dacă pentru lemnul din primele trei clase de risc, rezistența se rezolvă cu tratamente mai ușoare, care se aplică pe loc, pentru ultimele două clase este nevoie de lemn cu proprietăți superioare.

2. Reglementări privind rezistența la biodegradare

Și rezistența la mucegaiuri și ciuperci este reglementată prin lege, existand 4 grade de risc de biodegradare, după cum urmează:

• Gradul 1- lemnul folosit la interior, unde umezeala nu duce la apariția și dezvoltarea ciupercilor
• Gradul 2- lemnul folosit la interioare în zonele cu risc minim de apariție a ciupercilor (căpriori, șipci, pereți interiori)
• Gradul 3- lemnul utilizat la exterior unde există riscul apariției insectelor xilofage, iar umiditatea poate distinge până la 30% (balcoane, scări exterioare, balustrade)
• Gradul 4- lemnul aflat permanent în contact cu solul (stâlpi, șindrilă)

 3. Reglementări privind rezistența la foc

Trebuie să știți că procedeele de ignifugare la care este supus lemnul nu îl fac imun la foc, ci mai rezistent. Practic aceste tratamente încetinesc propagarea focului și fac mai ușoara stingerea jarului.

Reglementările de la noi privind apărarea împotriva incendiilor sunt: Legea nr 307/2006, Legea nr 212/1997, OG nr. 14/2000. Nerespectarea lor poate conduce la consecințe foarte grave. Există și anumite normative în ceea ce privește folosirea materialelor ignifugare:

• SR 652-98= Veriifcarea eficacității ignifugării
• SR 7248-99= metoda de determinare a propagării flăcării pe suprafața materialelor
• SR ISO 4828 părtile 1-6= condiții generale pentru vopsitorii
• Normativa tehnica C58-96= privind ignificarea materialelor conbustibile
• Normativa pentru verificarea calității și receptia lucrărilor de construcții și instalații aferente

     4. Protecția la umiditate

Toate finisajele folosite pentru a acoperi lemnul îl protejează la umiditate. Canalele prin care intră apa, rămân și după ce lemnul este tratat. Absorția este mai puternică la capetele de fibră, mai exact prin tăieturile perpendicular pe axul trunchiului. De aceea dacă se dorește o protecție ridicată, acelea sunt locurile unde trebuie insistat.

Când vorbim de case din lemn, principala problemă este putrezirea la contactul cu solul sau cu zonele cu umiditate permanentă. Rezistența la putrezire diferă în funcție de specie. În general, lemnul de foioase este mai rezsitent, însă vă informăm că există și specii de răținoase care sunt recomandate pentru construcții (pin, molid).

5. Tratarea împotriva ciupercilor, mucegaiului și insectelor

Lemnul reprezintă un material iubit de către insecte, mucegai și ciuperci, mai ales dacă umiditatea depășește 18-20%. Acestea se hrănesc cu lemn și ajung în timp să-l macine, mai ales dacă lemnul se află în zone mai puțin vizibile- beci, pod. Astfel structura de rezistență poate să fie afectată drastic.

Cele mai folosite substanțe pentru tratarea insectofungicidă sunt sulfatul de cupru (piatra vânată) și boraxul.

În concluzie, lemnul folosit în construcții trebuie să fie tratat pentru a avea rezistență sportită. Nu încercați să faceți economii prin eliminarea tratamentelor privind rezistența la foc, umezeală sau insecte. Este mai indicat să luați măsuri suplimentare decât să nu fie suficiente.