Glulam-ul (lemn lamelat incleiat), ce este şi unde poate fi folosit
Deseori au existat discutii despre utilizarea corectă a resurselor lemnoase iar unii tâmplari nu au auzit de glulam, lemn stratificat, grinzi din răşini/adezivi şi felii de lemn sau de lemn lamelat încheiat. Majoritatea are încă impresia că cel mi bine este să se folosescă lemnul natural masiv şi nu vreo combinaţie din mai multe lemne lipite într-un ansamblu. De preferat este lemnul compus cu răşini şi parerea generala este că durata de viaţă, cantitatea de material şi rezistenţa la incendiu a lemnului stratificat depăşeşte cu mult orice aşteptare pe care o poţi avea de la un trunchi de arbore debitat.
Grinzile de glulam pot uneori înlocui cu success cele de beton armat sau de oţel, este un material ecologic, disponibil pe o scară largă şi poate avea o durată de exploatare de sute de ani. Datorită greutăţii reduse în raport cu rezistenţa mecanică este preferat în favoarea betonului armat monolit sau a celui prefabricat, iar în compataţie cu oţelul este mult mai apreciat datorită rezistenţei la foc.
O grindă de glulam poate rezista 90 de minute la incendiu înainte să cedeze. Datorită segmentării putem menţiona şi avantaje de rezistenţă la putrefacţie, putregaiul propagându-se mai mult pe lungimea fibrei unei singure scânduri şi nu pe întregul ansamblu lemnos pentru ca scândurile ce intră în componenţa grinzii din glulam este total izolată de celalalte scânduri prin răşina care nu poate fi mâncată de insecte sau de bacterii.
Unul din marele avantaje al glulam-ului este modalitatea de a crea grinzi foarte lungi care în acelaşi timp oferă impresia ca sunt alcătuite din aceeaşi bucată de lemn, lucru foarte greu realizabil prin debitarea unui singur trunchi de copac.
Glulam-ul poate combina mai multe tipuri de lemn şi poate ordona fibra lemnoasă în aşa fel încât se pot obţine structuri foarte rezistente mecanic, dar şi un aspect final demn de invidiat.
Cu glulam se pot construi structuri foarte mari, precum poduri, săli de sport cu deschideri mari, pontoane maritime, bazine de înot şi multe alte construcţii posibile doar prin utilizarea oţelului sau a betonului armat.
Legaturile între elementele de glulam se fac de obicei cu oţel, însă se pot folosi şi anumite combinaţii între oţel şi lemn precum şi unele produse din policarbonat (un material plastic foarte rezistent din care se fac arme de foc sau armătură de beton).
În comparaţie cu structurile din oţel, cele construite cu ajutorul glulamului sunt ceva mai rigide, mai grele dar mai rigide, însă ceva mai flexibile decât cele din beton armat monolit sau cele din prefabricate. In ambele cazuri, facand referire la oţel şi la beton armat, izolaţia termică este neglijabilă, pe când lemnul stratificat oferă o izolaţie termică chiar bună şi în lipsa panourilor termoizolante, deşi nu se pot compara. Se pot folosi diferite tipuri de lemn pentru a controla volumul de căldură pierdută prin elementele structurale din lemn stratificat.
Pe suprafața elementului structural final se pot aplica și diferite finisaje, vopsele, baițuri sau chiar placări pentru a se putea obţine rezultatul dorit şi protecţia necesară în funcţie de tipul de element structural, clima, destinaţie sau preferinţă.
Grinzile sau structurile de glulam au nevoie de protecţie faţă de condiţiile exterioare ca toate celelalte materiale de contrucţii precum oţelul, betonul, lemnul sau cărămida.
Glulam-ului i se mai spune şi lemn lamelat încleiat iar cele două chimicale care se folosesc la lipirea lamelelor de lemn, cele de exterior şi cele de interior, cu alte cuvinte sunt doua tipuri de adeziv care se pot folosi, un tip care se adresează elementelor ce urmează a fi amplasate în spaţii închise, încălzite şi ventilate şi altele care se adresează utilizării în mediul exterior care sunt supuse temperaturilor de peste 50 grade Celsius dar şi îngheţului. Tipul I, cel utilizat în exterior poate fi utilizat şi în interior însă tipul II, cel utilizat în interior nu poate fi folosit pentru elemente exterioare.
Pentru inserţii metalice în masa lemnoasă se folosesc adezivi epoxidici, însă se pot folosi aceşti adezivi epoxidici şi la întreaga grindă. Lemnul de glulam este ales cu atenţie gradat, marcat, testat, uscat şi debitat, şi nu se pot folosi orice scânduri ordinare, cum ar fi de exemplu cele de paleţi. Iar al doilea argument este acela că adezivii folosiţi nu sunt simple soluţii de lipit ci sunt nişte chimicale foarte atent alese şi combinate, de la un producător care are o certificare europeană (EN) dar şi o reţetă ce trebuie urmată cu mare stricteţe.
Grinzile de glulam au o rezistenţă la foc mult superioară oţelului, care pe la 650 de grade Celsiul începe să îşi piardă integritatea structurală. Ginzile de glulam au avantajul că adezivul şi segmentarea în material face ca propagarea flăcării prin masa lemnul întârzie dar şi că distrugerea mesei lemnului se face constant şi controlat, aşa cum şi structural se poate calcula cu certitudine capacitatea de portanţă a grinzii prin faptul ca lemnul lamelat încleiat nu are goluri, imperfecţiuni sau zone necunoscute în masa lemnului.