Dimensiunile cărămizilor şi logica din spatele lor

Dimensiunea cărămizii este dată de metru dar şi de alte materiale de construcţii. Evident o ţară care foloseşte piciorul nu are aceleaşi dimensiuni la cărămizi ca noi. O cărămidă standard în ziua de azi are o dimeniune de 63 mm grosime, 240 mm lungime şi 115 mm lăţime.

Cărămida întotdeauna trebuie să fie lipită cu mortar şi tot întotdeauna trebuie tencuită pentru a o proteja. Mortarul care se pune între cărămizi de orizontală se numeşte mortar de zidărie şi se prescurtează (MZ), iar grosimea lui trebuie să fie de 12 mm ( 63 de mm + 12 mm = 75 mm ). Mortarul care se pune între cărămizi de verticală se numeşte tot mortar de zidărie şi se prescurtează tot (MZ), iar grosimea lui trebuie să fie de 10 mm ( 115 de mm + 10 mm = 125 mm (adică o optime dintr-un metru) ). Iar pe lungime avem 240 mm + 10 mm = 250 mm ( adică o pătrime din metru). Mortarul cu care se tencuieşte se numeşte mortar de tencuială, se prescurtează (MT) şi este un mortar mai moale decât cel de zidărie cu un conţinut mai mare de var.

Mai sus s-a vorbit despre 63 mm + 12 mm iar înălţarea peretelui se face în incremente de 75 mm sau chiar 150 mm, 225 mm, 300 mm pentru blocuri făcute să mimeze un strat de două cărămizi, însă este destul de întânită şi cărămida cu înălţimea de 88 de mm iar cu mortarul de 12 mm se fac 100 mm. Cum alte cuvinte zidul creşte în incremente de 10 cm iar la fiecare 4 cărămizi standard avem 3 cărămizi standard-înalte. Aceste cărămizi cu dimensiuni normale (115 mm x 240 mm) dar cu înălţimea de 88 mm mai aveau denumirea de cărămizi MAXI, însă nu sa mai auzit denumirea asta de mult timp. Aceste cărămizi MAXI au găuri dreptunghiulare sau rotunde.

Un lucru bine de ştiut este că dacă o clădire este construită cu cărămizi mai mari, şi aici mă refer la lăţime şi la lungime şi nu neapărat la grosime, atunci este o clădire făcută pe nişte vremuri când cel mai probabil nu se folosea metru ca unitate de măsură.

În general, la casele cu pereţii construiţi din cărămidă se vor utiliza două dimensiuni, 3000 mm (3 m) sau 2700 mm (2,7 m), iar în perioada comunistă când pereţii se făceau din beton armat, s-a păstrat această dimensiune de 2,7 m chiar dacă nu se mai folosea deloc cărămida.

Acum se fac tot felul de cărămizi cu sau fără sens sau cu ceva respect pentru dimensiunile peretelui dorit sau pentru evitarea pierderilor, însă cărămida plină cu dimensiunile menţionate mai sus sunt făcute pentru a diminua sau chiar a reduce la 0 (zero) pierderile. Totodată cărămida a fost gândită în aceste dimensiuni pentru a dicta şi un aspect important în ceea ce priveşte înălţimea balustradei sau a tocului de geam. Adică o balustradă sau un toc de geam nu are voie să fie mai mare de 90 cm (adică 12 rânduri de cărămizi standard) şi nici mai mică de 75 de cm (adică 10 rânduri de cărămizi standard).

O cărămidă plină standard are aproximativ 3 Kg iar cu tot cu mortarul de jur împrejur poate ajunge la o greutate de 4,2 Kg în funcţie de compoziţia mortarului. Această măsură poate acţiona ca un reper atunci când trebuie să lucraţi cu cărămizi, subtraversări din cărămidă, lucrari de restaurare şi reconstrucţie şi multe altele. Cărămida MAXI are de obicei găuri şi tot greutatea de 3 kg, însă când se umple cu mortar devine mult mai grea.

Deseori cărămida plină se foloseşte şi la pavaje în curte, grădină sau chiar în interiorul casei, pe hol sau camere, iar dimensiunile submultiple ale metrului ajută obţinerea unor forme uşor de calculat şi măsurat.