Avizul Ministerului Culturii – act administrativ supus cailor de atac in contencios

Calitatea de act administrativ a avizului emis de Ministerul Culturii sau de Direcția pentru Cultură determină posiblitatea persoanelor care se consideră vătămate prin emiterea acestuia de a-l contesta la instanța de contencios administartiv. În schimb, dacă avizul nu ar fi considerat un veritabil act administraiv, persoanele care se consideră vătămate nu l-ar putea contesta pentru că doar actele administrative pot fi atacate în instanță.

• Sentința civilă nr. 409/2013 pronunțată de Tribunalul București

Prin Sentința civilă nr. 409/25.01.2013 pronunțată în dosarul 50172/3/2012, nepublicată, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, Tribunalul București a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare a avizului Direcției pentru Cultură a Municipiului București nr. 1059/Z/17.10.2012, apreciind

Conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, interventiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se afla în zone de protectie ale monumentelor istorice sau în zone construite protejate se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii și Cultelor, sau, dupa caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, iar potrivit alin. (3), în conditiile legii, în cazul realizarii de lucrari neautorizate, fara avize sau care incalca avizele de specialitate, personalul de inspectie abilitat are dreptul să intrerupa lucrarile pana la intrarea în legalitate, să aplice sanctiuni si, dupa caz, să dispuna revenirea la situația inițiala și să sesizeze organele de cercetare penala.

Din analiza acestor prevederi legale, rezultă ca avizul în cauza nu este doar un act pregatitor în vederea emiterii autorizației de desfiintare, ci produce efecte juridice proprii, obligand beneficiarul acestuia la respectarea conditiilor pe care le impune, în caz contrar fiind prevazuta posibilitatea aplicarii de sanctiuni.

In aceste conditii, tribunalul reține ca avizul în cauza este un act administrativ, astfel cum acesta este definit la art. 2 lit. c din legea nr. 554/2004, motiv pentru care va respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.

1.2. Încheierea din 17.01.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 44624/3/2012

Prin Încheierea din 17.01.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul 44624/3/2012, nepublicată, se reține

Tribunalul respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, având în vedere că avizul reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, a fost emis de o autoritate publică în vederea executării legii, respectiv în vederea obținerii autorizației de construire și produce efecte juridice prin aceea că autoritatea competentă

confirmă conformitatea cu prevederile legale a unei situații de fapt cu care a fost sesizată, respectiv cererea de eliberare a unui aviz favorabil. În plus, Tribunalul reține, conform susținerilor părților de la acest termen, că avizul este ultimul act necesar în procedura de obținere a autorizației, în sensul că emitentul acestuia și-a spus punctul de vedere final, necesar în vederea obținerii autorizației, care nu a fost emisă până la această dată, astfel că se apreciază că avizul contestat poate fi calificat drept act vătămator pentru reclamantă.

Încheierea nu a fost recurată, deci a rămas irevocabilă.

• Încheierea din 18.02.2014 pronunțată în cauza nr. 6531/3/2013 de Curtea de Apel București

Prin încheierea pronunțată la data de 18.02.2014 în cauza nr. 6531/3/2013, nepublicată, Curtea de Apel București – Secția Contencios Administrativ și Fiscal arată

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate, invocată de către pârâți, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată, reținând caracterul de aviz conform al Avizului 12/M/30.03.2011/30.01.2013 și nu consultativ sau facultativ, act administrativ emis în regim de putere publică care produce efecte de drept administrativ în sensul că dă naștere unui raport juridic.

Astfel, nu se poate reține că acest Aviz nu produce efecte juridice, întrucât el este o condiție pentru emiterea autorizației de demolare, însă nu se poate face un control de legalitate asupra îndeplinirii condițiilor de emitere, respectiv dacă au fost aprobate dispozițiile Legii nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu ocazia acțiunii în anulare formulată împotriva autorizației sau hotărârii CGMB, pentru care a fost solicitat, ci doar se verifică existența acestuia.

Pe de altă parte, în lipsa acestui aviz nu se poate emite autorizația, astfel încât nu se poate susține că este un act administrativ care nu produce efecte juridice, el este un act administrativ care, alături de alte înscrisuri, conduce la emiterea unui alt act administrativ, este o condiție prevăzută de lege, nu doar o opinie a unei autorități.

Prin urmare, avizul nu trebuie să producă efectul juridic al demolării, însă are ca efect acordul autorității competente de a se proceda la demolare, în lipsa acestuia fiind imposibilă această operațiune, iar asupra acestui acord nu se poate efectua un control de legalitate cu ocazia cenzurii autorizației de demolare.

Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă excepția de inadmisibilitate ca neîntemeiată.