Tipuri de fundaţii pretabile pentru o clădire de locuit
Sunt multe tipuri de fundaţii ce se pot pune sub o casă, iar acest articol vorbeste despre factorii care influenţează definirea tipului de fundaţie şi cum o anumită fundaţie executată pe un teren nu poate fi identică cu o altă fundaţie executată pentru o casă cu acelaşi plan însă pe un alt teren. Anumite persoane sunt de parere ca nu poţi să ştii cât costă un proiect de casă până când nu ieşi din pămant, adică până nu ajungi şi treci de nivelul 0 (zero), iar motivul este că în subteran lucrurile sunt costisitoare, periculoase şi incerte.
Ca regulă aproape generală, casa sau construcţia (stâlp electric, eoliană, stâlp de telecomunicaţii, rezervor de apă, etc.) „pluteşte” în pământ. Excepţie făcând structurile care se prind bine în rocă, acolo unde stratul de rocă se află la o adâncime mică. Ca exemplu, în Bucureşti, nu se pot construi clădiri prea înalte sau prea grele pentru că stratul de rocă se află la aproximativ 1500 de metri sub pământ.
În Constanţa pe de altă parte lucrurile stau altfel, roca se află la 50-70 de metri sub pământ, făcând costul unei fundaţii de clădire mare, înaltă şi grea, să pară mai acceptabil. În cazul unei case, sau a unei clădiri similare, garaj, atelier, depozit de dimensiuni mici, nu se poate justifica o săpătură nici de 50 de metri pentru a ajunge la stratul de rocă, aşa că vom presupune că majoritatea caselor plutesc pe amestecul de nisip, argilă, lut şi alte materiale mărunte din care este format pământul pe care călcăm. Desigur pământul din adâncuri nu este un pământ aşa de moale ca cel de la suprafaţă, ci sunt diferite feluri de soluri şi de aici şi tipurile de fundaţii în funcţie de adâncimea la care se coboară.
Fundaţia este partea din structură care transmite în solul de sub ea totalul încărcărilor din clădire, inclusiv greutatea ei, a fundaţiei. Acest sol se mai modifică în timp, se mai lasă în jos, iar în unele cazuri se şi ridică. Pentru a evita acest efect de tasare dar şi femomenul de cric întotdeauna vom îngropa fundaţia sub adâncimea de îngheţ. Prin îngroparea sub adâncimea de îngheţ nu vom rezolva complet problema tasării însă o vom reduce considerabil prin unele măsuri de reducere a apei din sol, a oxigenului, a microorganismelor şi altele.
Cele două fenomene de cric sau de tasare apar inegal şi pe lângă faptul că vor strâmba clădirea, o vor fărâma câte puţin în fiecare an până când efectele sunt vizibile şi periculoase.
Există un aeroport construit in Singapore, aşezat pe o insulă artificială din minereu de fier care se scufundă. Şi insula se scufundă şi aeroportul, dar tasarea, scufundarea se face controlat şi egal, iar dacă acest lucru este posibil poate fi de preferat pentru unele clădiri prea mari şi unde lucrările de reconstrucţie ar fi prea scumpe ca să merite.
Efectul de cric, este atunci când fundaţia stă într-un sol cu apă în el. Iarna solul începe să îngheţe în adâncime, în special când nu ninge şi temperatura este foarte scazuta, iar solul din jurul fundaţiilor începe să îngheţe şi să îşi mărească volumul. Se exercită o forţă de dilatare asupra tălpii de fundaţie gardului sau a cuzinerului/paharului încât forţa rezultantă este direcţionată în sus sau în alte direcţii, dar de obicei în sus pentru ca suprafaţa oferă cea mai mică rezistenţă mecanică.
Forţa de dilatare este aşa de mare încât chiar şi o clădire de cateva sute de tone poate fi mişcată ( o locuinţă unifamiliară nu are câteva sute de tone, ci mai degraba câteva zeci, sau chiar mai puţin ). Efectul de cric al pământului se poate intalni la cabane din lemn sau piatră care sunt de obicei îngropate prea puţin în pământ sau deloc, însă cel mai întâlnit este cel al stâlpilor de gard. care au o groapă săpată cu lopata, forma gropii este de piramidă cu susul în jos, iar ţevile de oţel din betonul de fixare sunt mişcate, şi aşa ajunge gardul să nu mai fie perfect aliniat ca atunci când a fost construit.
