Contestarea certificatului de urbanism – procedura de contestare, modificare și anulare
Certificatul de urbanism este reglementat de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții si este definit la art. 6 alin.1 ca fiind actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori planurilor de amenajare a teritoriului, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și stabilesc cerințele urbanistice care urmează a fi îndeplinite in funcție de specificul amplasamentului, precum si lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare in vederea autorizării..
Deasemenea, potrivit art.2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, in regim de putere publică, in vederea organizării legii sau a executării in concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Coroborând textele legale mai sus menționate, rezultă așadar, că certificatul de urbanism este un act cu caracter individual, emis de o autoritate publică in regim de putere publică, in vederea executării in concret a Legii nr. 50/1991 și a Legii nr.350/2001 care dă naștere unor raporturi juridice prin faptul că stabilește cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite in funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare in vederea autorizării, condiții pe care solicitantul trebuie să le îndeplinească pentru obținerea ulterioară a autorizației de construire.
De-a lungul timpului, în practică au apărut opinii contradictorii, ajungându-se la o distincție în ceea ce privește certificatul de urbanism ce nu afectează drepturile persoanei ce urmează a-l utiliza și certificatul de urbanism care limitează sau chiar anulează dreptul de a construi.
Din aceste motive, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat instanța supremă cu recurs în interesul legii având ca obiect posibilitatea efectuării controlului de legalitate, pe cale separată asupra certificatului de urbanism prin care s-a dispus interdicția de a construi sau care conține alte limitări.
În consecință, ICCJ a stabilit prin Decizia nr. 25/2017 faptul că un certificat de urbanism poate face obiectul unei acțiuni judiciare conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În consecință, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un certificat de urbanism, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă formulată în vederea modificării sau anulării certificatului astfel emis sau care nu a primit niciun răspuns în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Astfel, certificatul de urbanism, chiar și cu natura juridică a unui act de informare, poate face obiectul unei acțiuni în justiție prin care să se solicite instanței obligarea emitentului la anularea actului și repararea pagubei, dar numai dacă prin conținutul său interzice construirea ori conține alte limitări.
În privinta obligativitatii realizarii procedurii prealabile de transmitere a unei plângeri emitentului în vederea anulării sau modificării certificatul de urbanism, având în vedere faptul că ICCJ prin Decizia sus-menționată a stabilit aplicabilitatea în integralitate a procedurii prevăzute la art. 8 din legea aplicabilă, articol ce menționează și condiția procedurii prealabile, această va fi aplicabilă chiar dacă în cauză nu este vorba de un act administrativ.