Termoizolaţie casă
- Ce este termoizolaţia şi care este rolul ei
Cea mai eficientă metodă de a menţine confortul unei locuinţe este izolarea termică a acesteia, adică protejarea clădirii împotriva variațiilor de temperatură și pentru a păstra clădirea uscată. Termoizolația poate să creeze și o barieră fonică între exterior și interior precum și între două camere în aceeași locuință. Unul dintre rolurile importante ale termoizolaţiei este protejarea structurii de rezistenţă fie din cărămidă, BCA sau beton armat. În acelaşi timp este valabilă și la o casă cu structura din lemn cu privire la protejarea lemnului exterior, de ploaie, zăpadă şi vânt.
În cazul unei clădiri fără izolaţie termică corespunzătoare, aproape jumătate din căldură se pierde prin pereţi, datorită transferului termic cu mediul extern cauzat de diferenţa de temperatură dintre interior şi exterior. Însă, un sistem de termoizolare va reduce considerabil acest transfer, iar investiţia se va recupera prin economiile la plata utilităţilor. Un alt efect negativ asupra structurilor fără izolaţie termică este ciclul de îngheţ – dezgheţ. Cu alte cuvinte, la structurile din zidărie de exemplu, apa pătrunde în porii materialului iar când temperatura scade cu 3 sau 4 grade sub zero grade Celsius, apa îşi măreşte volumul împingând afară, uşor uşor, bucăţi mici din zid. Toate clădirile, gardurile, statuile, etc. sunt supuse aceluiaşi fenomen, însă unele sunt se deteriozează mai puţin ca altele din două motive: sunt impermeabile la apă sau sunt flexibile şi nu se sparg.
- Tipuri de materiale utilizate
Fie ca este vorba despre izolaţia interioară sau exterioară, a acoperişului sau a pardoselii, printre cele mai utilizate materiale care se înâlnesc sunt polistirenul expandat (EPS) şi polistirenul extrudat (XPS). Polistirenul expandat poate fi folosit la construcţiile noi şi renovări, fiind disponibil sub formă de panouri cu grosimi de la 1 cm pana la 20 cm. Este utilizat în primul rând la exteriorul clădirii, dar şi la termoizolarea mansardelor. La ambele materiale grosimea influenţează pierderile de caldură. Producătorii oferă izolaţii cu grosimi diferite, aşa că vă recomandăm să aveţi grijă ce cumpăraţi. Pentru termoizolarea faţadelor este recomandată folosirea exclusivă a polistirenului expandat cu grosimea de minimum 10 cm (cel mai uzual), iar orice cm in plus (pentru acelaşi produs) la aceasta valoare face ca investiţia sa fie mai rentabilă pe termen lung, fiind greşită decizia de a “economisi” prin reducerea grosimii plăcii de polistiren expandat.
Se recomandă să solicitaţi şi valorile conductivităţii termice, deoarece, pentru aceeaşi grosime, acestea pot să difere de la un produs la altul, fiind astfel şi acesta un criteriu de selecţie extrem de important. Datorită faptului că este fabricat şi depozitat în condiţii speciale, acest tip de polistiren este un material stabil, contracţiile lui fiind „consumate“ în totalitate înainte de punerea în operă. Pentru a îmbunătăţi calităţile termoizolatoare ale plăcilor din polistiren expandat, producătorii folosesc grafitul (carbon natural aproape pur) în tratarea materiei prime, rezultatul fiind un produs cu calităţi termoizolatoare de excepţie, folosit atât la izolarea termică a acoperişurilor, cât şi a faţadelor. În funcţie de aplicaţia dorită sunt disponibile o multitudine de tipuri de polistiren expandat. Astfel puteti folosi polistiren expandat pentru termoizolarea faţadelor, planşeelor de pod sau intermediare şi pentru termoizolarea mansardelor.
Trebuie stiut că polistirenul expandat sau extrudat nu îmbunătăţeşte rezistenţa structurii, dar nici nu o „încarcă“, datorită greutăţii sale reduse. Practica a demonstrat ca polistirenul expandat face faţă cu succes şi în cazul unei case amplasate într-o zonă cu umiditate crescută. Ciupercile, bacteriile sau mucegaiul nu îl afectează. Foarte mulţi constructori sunt de parere ca între placa de polistiren şi zid sunt create condiţiile favorabile apariţiei mucegaiului. Totuşi, după ce o comisie de specialişti din Canada a iniţiat un studiu pe această temă, teoria a fost pe deplin respinsă. Concluzia lor a fost că permeabilitatea la vapori a materialului, dacă acesta este montat la exterior, nu favorizează “blocarea” umidităţii între placa de polistiren şi zid, astfel neapărând nici mucegaiul.
Alte materiale ce pot fi utilizate pentru termoizolaţie se pot clasifica astfel:
- vată minerală
- vată bazaltică
- materiale naturale: lână, paie şi chirpici
- spumă poliuretanică
- Manopera şi corectitudinea execuţiei termoizolaţiei
Ce este punctul de rouă? Punctul de rouă este acea situaţie în care vaporii de apă din interior (unde este cald) ajung prin perete şi dau de un strat rece (de obicei acest strat al peretelui se află spre exteriorul peretelui) şi se condensează formând o picătură de apă în perete. Aceaste picături vor îngheţa când temperatura peretelui scade mult sub 0 grade Celsius. Având în vedere că în România lucrul ăsta este un fenomen des întâlnit, este foarte important să plasăm acest punct de rouă în afara peretelui, acolo unde zidăria sau materialul din care este compus peretele nu este afectat. Punctul de rouă se tot formează în perete, chiar şi pe perete atunci cât formează mucegai.
În prima situaţie, a zidului neizolat, punctul de rouă este în interiorul peretelui, iar mai rău decât atât curba care indică temperatura peretelui se distorsionează pentru că după acel punct peretele conţine un amestec de apă cristalizată şi gheaţă şi îi scade proprietatea de a izola, chiar dacă este făcut din cărămidă (un material relativ izolant).
În a doua situaţie, când peretele este izolat, punctul de rouă se află în interiorul plăcii de termosistem (adică un material care este impermeabil şi flexibil). Se observă că punctul de rouă nu este la limita dintre perete şi termoizolaţie, pentru că asta ar duce la dezlipirea întregului termosistem de pe faţada clădirii. Apa îngheaţă, începe să împingă şi cum peretele este mai dur decât mortarul care ţine termoizoţia, va împinde mortarul cu tot cu termoizolaţie în exterior.
În cazul polistirenului materialele necesare pentru punerea în operă sunt:
- polistiren
- adeziv și masă șpaclu
- plasă armare
- dribluri polistiren 6
- amorsă
- profile de colț
Uneltele necesare sunt:
- ciocan
- șpaclu
- drișcă zimțată
- drișcă cu burete
- bidinea
- nivelă cu bulă de aer
Etapele pentru montarea polistirenului sunt:
- pregătești suprafața, prin curățare de praf și spălare. Totul trebuie să se usuce înainte de începerea procesului;
- se dă placa cu mortar (gata preparat) – aplicat sub formă de linii;
- se așază placa dată cu mortar pe perete, începând de la colț, în linie. Placa trebuie să stea bine pe perete, înainte de a lua mâna de pe ea;
- după ce tot peretele a fost acoperit de plăci, ele sunt fixate cu dribluri (acestea vor fi ascunse în perete);
- se aplică mortarul de fixare, apoi plasa de armare. Se mai aplică un strat de mortar protector;
- se vor monta și colțarele cu plasă;
- se va netezi suprafața cu mortar;
- după uscare, se poate vopsi peretele.
Observaţie: Între plăcile de polistiren nu trebuie pus mortar pentru că se creează punţi termice ce scad semnificativ calitatea termoizolaţiei.
